Cu ce se ocupă UE?

Uniunea Europeană acționează într-o serie de domenii politice în care liderii europeni au considerat că acțiunea comună este benefică, printre care piața unică, moneda euro, promovarea creșterii economice, securitatea, justiția și afacerile externe.

   Alte domenii de politică includ:

- politicile de inovare, care promovează utilizarea noilor soluții în domenii cum ar fi clima și protecția mediului înconjurător, cercetarea și energia;

- politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de „politici de coeziune”) privind aspecte regionale, agricole și sociale.

   UE finanțează aceste politici prin intermediul unui buget anual prin care completează și oferă valoare adăugată acțiunilor întreprinse de guvernele naționale. Comparativ cu venitul colectiv al statelor sale membre, UE are un buget redus, care reprezintă cel puțin 1,04% din venitul național brut cumulat al acestora.

  1. Politicile de inovare

Activitățile Uniunii Europene au un efect direct asupra vieții cotidiene a cetățenilor ei, întrucât abordează multe dintre provocările reale cu care se confruntă societatea: protecția mediului, sănătatea, inovațiile tehnologice, energia etc.

A.) Mediul și dezvoltarea durabilă

   Încă din anii ´60, oamenii de știință au început să transmită avertismentul că temperatura Pământului este în creștere. La început, liderii politici au fost foarte lenți în reacții, dar în 1988, Organizația Națiunior Unite a înființat Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Acest grup de experți a reușit să atragă atenția lumii asupra consencințelor potențial dezastruoase ale încălzirii globale cauzate de emisiile de gaze nocive, în special de cele provenite din arderea combustibililor fosili care conțin hidrocarburi.

   În 2008, Uniunea Europeană și-a adus o contribuție importantă la lupta împotriva schimbărilor climatice. Consiliul European a convenit că, până în 2020, Uniunea Europeană să își reducă emisiile cu cel puțin 20% comparativ cu nivelul din 1990, să crească ponderea pe piață a energiei din resursele regenerabile la 20% și să crească consumul total de energie cu 20%.  În 2014, liderii UE au convenit asupra unei ținte și mai ambițioase: o reducere cu cel puțin 40% a emisiilor până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990. De asemenea, statele UE au acționat decisiv împreună ca, la conferința ONU privind schimbările climatice de la Paris din decembrie 2015, să se ajungă la un acord cu caracter obligatoriu între 195 de țări privind limitarea încălzirii globale la maximum 2 °C. Țările cele mai sărace ale lumii au nevoie de asistență financiară pentru a-și reduce emisiile și a se adapta la schimbările climatice. În acest scop, în perioada 2014-2020, UE va contribui cu cel puțin 14 miliarde EUR la Fondul European de Dezvoltare. Procesul politic de ratificare a Acordului de la Paris de către UE a fost finalizat la 4 octombrie 2016, când Parlamentul European a aprobat ratificarea, permițând astfel intrarea sa în vigoare.

   Statele UE au convenit asupra unor legi cu caracter obligatoriu menite să ducă la reducerea emisiilor nocive în UE. Majoritatea eforturilor se concentrează pe investigațiile în noi tehnologii, ceea ce duce, de asemenea, la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. O „schemă de comercializare a certificatelor de emisii” la nivelul UE urmărește să asigure faptul că reducerile necesare de emisii de gaze nocive sunt efectuate în mod eficient.

   De asemenea, UE este preocupată de o gamă largă de alte aspecte legate de mediu, care includ poluarea fonică, deșeurile, protejarea habitatelor naturale, gazele de eșapament, substanțele chimice, accidentele industriale și calitatea apei pentru scăldat. UE face, de asemenea, eforturi de prevenire a dezastrelor naturale sau a celor provocate de om, cum ar fi deversările de hidrocarburi sau incendiile forestiere.

   UE își ameliorează în mod constant legislația privind protecția sănătății publice. De exemplu, legislația UE privind substanțele chimice a fost revizuită prin înlocuirea normelor individuale anterioare cu un sistem unic cunoscut sub denumirea de REACH – înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice. Acest sistem utilizează un sistem de bază centrală de date, administrată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice, cu sediul la Helsinki. Scopul său este de a preveni contaminarea aerului, a apei, a solului și a imobilierelor, de a proteja biodiversitatea și de a îmbunătăți sănătatea și siguranța cetățenilor UE, menționând în același timp competivitatea industriei europene.

B.) Inovarea Tehnologică

Fondatorii Uniunii Europene aveau dreptate să considere că prosperitatea viitoare a Europei va depinde de capacitatea ei de a rămâne un lider mondial în domeniul tehnologic. Ei au înțeles ce avantaje uriașe pot apărea prin reunirea cercetării europene sub o umbrelă comună. Astfel, în 1958, împreună cu Comunitatea Economică Europeană, au înființat Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Scopul acesteia era de a facilita exploatarea în comun de către statele membre ale UE,în scopuri pașnice, a energiei nucleare, cu ajutorul unui Centru comun de cercetare (JRC), care cuprinde mai multe institute de cercetare.

   Cu toate acestea, pentru a nu fi surclasată de concurența globală tot mai acerbă, cercetarea europeană a fost nevoită să se diversice și să elimine barierele dintre programele naționale de cercetare, reunind un număr cât mai mare posibil de oameni de știință și ajutându-i să își aplice descoperirile în sectorul industrial.

  Cercetarea comună la nivelul UE de astăzi a fost concepută pentru a completa programele naționale de cercetare. Ea se concentrează asupra proiectelor care reunesc o serie de laboratoare din mai multe țări ale UE. De asemenea, sprijină cercetarea fundamentală în domenii precum fuziunea termonucleară controlată – o sursă potențial inepuizabilă de energie pentru secolul al XXI-lea. În plus, încurajează cercetarea și dezvoltarea tehnologică în industrii-cheie precum sectorul electronicii și al calculatoarelor, care se confruntă cu o concurență acerbă în afara Europei.

   Oviectivul UE este de a cheltui 3% din PIB-ul său de cercetare. Finanțarea cercetării UE se face în principal prin intermediul unei serii de programe-cadru. ”Orizont 2020” este cel de al optulea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică și acoperă perioada 2014-2020. Cea mai mare parte a bugetului de peste 80 de miliarde EUR va finanța domenii precum sănătatea, sectorul alimentar, cel agricol, al tehnologiilor informației si comunicațiilor, al securității, cel spațial și al științelor socio-economice. Alte programe promovează cooperarea internațională în proiecte avansate de cercetare și ofera cercetătorilor sprijin în activitate și în carieră.

C.) Energia

   În prezent, peste jumătate din toate resursele de energie din UE se importă, ceea ce face ca UE să fie cel mai mare importator de energie. Europenii sunt astfel vulnerabili la întreruperea alimentării sau la explozii ale prețurilor cauzate de crize internaționale. În acest context, UE face eforturi pentru reducerea consumului de combustibili fosili și pentru a inversa tendința de încălzire globală.

   Se iau în prezent diferite măsuri în acest scop, precum economisirea energiei prin utilizarea ei într-un mod mai inteligent, dezvoltarea unor surse alternative de energie (în special surse regenerabile de energie) și încurajarea cooperării internaționale. Mai buna izolare a clădirilor este un domeniu-cheie, având în vedere că acesta consumă 40% din energia UE și generează 36% din emisiile nocive, precum gazele cu efect de seră. Cercetarea și dezvoltarea europeană în domeniul energiei se concentrează asupra energiei solare, eoliene, nucleare și provenite din biomasă.

   Un alt aspect prioritar al politicii energetice este asigurarea unei mai bune conectivități între rețelele energetice și de transport în întreaga Europă. Aceasta poate duce la o utilizare mai eficientă a energiei, atât din motive tehnice, cât și datorită piețelor comune. Majoritatea proiectelor care beneficiază de sprijin grație „Planului de Investiții pentru Europa”, lansat de președintele Juncker în 2014, promovează energia eficientă, ecologică și din surse regenerabile. Printre ele se numără proiecte de conectare a rețelelor energetice ale Spaniei și Portugaliei cu cea a Franței, precum și conectarea rețelelor din Marea Baltică.

   Europa acționează și la nivel internațional, în special în legătură cu Rusia și cu Orientul Apropiat, pentru garantarea continuității alimentării cu energie.

  1. Politicile de solidaritate

   O bună funcționare a pieței unice necesită corectarea dezechilibrelor acesteia. Acesta este obiectivul politicilor de solidaritate ale UE, menite să sprijine regiunile subdezvoltate și sectoarele defavorizate ale economiei. UE își aduce contribuția și la restructurarea industriilor grav afectate de creșterea rapidă a concurenței internaționale.

A.) Ajutorul regional și potica de coeziune

   În cadrul bugetului UE pentru perioada 2014-2020, politica de coeziune a UE investește 325 de miliarde EUR (sau 34% din bugetul UE) în statele membre ale UE, în regiunile și în orașele acestora, pentru a promova obiectivele de la nivelul UE de a propulsa creșterea economică, de a crea locuri de muncă, precum și de a combate schimbările climatice, dependența energetică și excluziunea socială.

   Aceste obiective sunt finanțate din fonduri specifice ale UE, care fie se adaugă la contribuțiile existente ce provin din sectorul privat și din partea administrației naționale și regionale, fie vor stimula investițiile din aceste direcții.

Fondul european de dezvoltare regională oferă asistență socială pentru proiecte de dezvoltare regională și pentru a stimula economia în regiunile rămase în urmă. Acesta include reconversia zonelor industriale aflate în declin.

Fondul social european este utilizat pentru finanțarea formării și a inserției profesionale. O nouă inițiativă, cu un buget de 6 miliarde EUR, a fost elaborată pentru a ajuta tinerii să intre pe piața muncii în regiunile în care șomajul în rândul tinerilor depășește pragul de 25%. Finanțarea este destinată cu precădere asigurării unor cursuri de formare relevante pentru tinerii șomeri.

Fondul de coeziune finanțează proiecte privind infrastructura de transport și mediul în țările UE al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE.

B.) Politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului

   Obiectivele politicii agricole comune a UE, astfel cum au fost stipulate în Tratatul de la Roma din 1957, vizau asigurarea un standard de viață decent pentru agricultori, stabilirea piețelor, aprovizionarea consumatorilor la prețuri rezonabile și modernizarea infrastructurii agricole. Aceste obiective au fost în mare parte îndeplinite. În plus, consumatorii din ziua de astăzi se bucură de siguranța aprovizionării, iar prețurile produselor agricole sunt menținute la un nivel stabil, protejate de fluctuațiile de pe piața mondială. Politica agricolă comună este finanțată de Fondul european agricol pentru dezvoltarea rurală.

   Cu toate acestea, politica agricolă a UE a devenit o victimă a propiului succes. Producția a crescut mai rapid de cât consumul, exercitând o presiune considerabilă asupra bugetului UE. Pentru a rezolva această problemă, politica agricolă a trebuit redefinită. Reformele au produs rezultate așteptate: producția a fost încetinită.

   Noul rol al populației agricole este acela de a asigura un anumit nivel al activității economice în fiecare zonă rurală și de a proteja diversitatea și durabilitatea peisajului rural european. Această diversitate, împreună cu relația armonioasă a oamenilor cu natura, recunoscut drept „mod de viață rural”, constituie o parte importantă a identității europene. În plus, agricultura europeană deține un rol important în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, protecția faunei sălbatice și asigurarea hranei pentru populația mondială.

   În plus, există deja programe menite să promoveze și să protejeze denumirile alimentelor și produselor agricole locale și regionale de calitate din UE.

   De asemenea, Uniunea Europeană are o politică comună în domeniul pescuitului. Regulile privind gestionarea flotelor de pescuit și conservarea stocurilor de pește se stabilesc la nivel european.

C.) Dimensiunea socială

Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalitățile cele mai evidente din cadrul societății europene. Fondul social european a fost înființat în 1961 pentru a încuraja crearea de locuri de muncă și pentru a ajuta lucrătorii să treacă de la un gen de lucru la altul și/sau să se mute dintr-o zonă geografică în alta.

   Sprijinul financiar nu este singura metodă prin care UE caută să amelioreze condițiile sociale din Europa. Ajutorul financiar în sine nu ar putea rezolva toate problemele antrenate de recesiunea economică sau de dezvoltarea regională. Mai presus de orice, efectele dinamicii ale creșterii trebuie să încurajeze progresul social. Aceste efecte trebuie încurajate printr-o legislație care să garanteze un set minim, dar consistent de drepturi. Unele dintre aceste drepturi sunt înscrise în tratate, ca de pildă dreptul femeilor și al bărbaților la renumerație egală pentru muncă egală. Altele sunt stabile prin directive referitoare la protecția lucrătorilor (normele privind sănătatea și siguranța la locul de muncă) și standarde esențiale de siguranță.

   Cartea comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, care a devenit o parte integrată a Tratatului UE din 1997, stabilește drepturile de care trebuie să se bucure toți lucrătorii din UE: libera circulație; o salarizare echitabilă; conditii mai bune de muncă; protectie socială; dreptul de asociere și de negociere colectivă; dreptul la formare profesională; tratament egal pentru femei și bărbați; informarea, consultarea și participarea lucrătorilor; protecția sănătății și a siguranței la locul de muncă; protecția copiilor, a persoanelor învârstă și a persoanelor cu handicap.

   În acest moment, au loc discuții privind modul în care poate fi organizată protecția socială europeană pe o viitoare piață a muncii tot mai mult influențată de noile tehnologoo și de globalizare.

  1. Bugetul UE

Pentru finanțarea politicilor sale, Uniunea Europeană dispune de un buget anual care, în 2016, a depășit 155 de miliarde EUR. Această sumă reprezintă 1,04% din venitul național brut al tuturor statelor membre luate împreună.

   Bugetul este finanțat din așa-numitele „resurse proprii” ale UE. Aceste resurse provin în principal din:

  • taxe vamale asupra produselor importate în UE, inclusiv din prelevări pe produse agricole;
  • un procent din taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicat bunurilor și serviciilor pe întregul teritoriu al UE;
  • contribuții din partea statelor membre, proporționale cu puterea economică a fiecarei țări.

Repartizarea cheltuielilor poate fi ilustrată de bugetul pe 2016:

  • creștere inteligentă și favorabilă incluziunii: 70 de miliarde EUR, inclusiv sprijinul pentru regiuni și investiții, pentru programe de cercetare și pentru rețelele transeuropene de transport și energetice;
  • resurse naturale: 62 de miliarde EUR, alocați în special prin agricultură, dezvoltare rurală și mediu;
  • securitate și cetățenie: 4 miliarde EUR, de exemplu pentru protecția frontierelor și programului „Erasmus+”;
  • „Europa în lume”: 9 miliarde EUR, pentru protecția externă și ajutorul pentru dezvoltare;
  • cheltuieli administrative: 9 miliarde EUR.

   Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de șapte ani, cunoscut sub numele de „cadru financiar multianual”. Acesta este elaborat de Comisia Europeană și necesită aprobare în unanimitate din partea statelor membre și negocieri care să fie urmate de acordul Parlamentului European. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 a fost adoptat în 2013. Limita generală a cheltuielilor a fost redusă cu aproximativ 3% în termeni reali în comparație cu perioada precedentă (2007-2013).

   Acest plan de cheltuieli urmărește creșterea economică și a numărului de locuri de muncă în Europa, încurajarea agriculturii durabile  și ecologizarea Europei. S-au majorat fondurile acordate pentru cercetare și inovare, pentru educație și formare și pentru relații externe. Se vor utiliza fonduri specifice pentru combaterea criminalității și a terorismului, precum și pentru politicile în materie de migrație și azil. Se preconizează ca, în perioada 2014-2020, cheltuielile din domeniul mediului vor reprezenta cel puțin 20% din cheltuielile UE.

   Zece priorități pentru Europa

În noiembrie 2014, Comisia Europeană, sub conducerea lui Jean-Claude Juncker, și-a stabilit următoarele 10 priorități:

  1. Un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții;
  2. O piață unică digitală conectată;
  3. O uniune energetică rezilientă, cu o politică orientală spre viitor în domeniul schimbărilor climatice;
  4. O piață internă mai profundă și mai echitabilă, cu o bază industrială consolidată;
  5. O uniune economică și monetară mai profundă și mai echitabilă
  6. Un acord de liber schimb rezonabil și echilibrat cu Statele Unite;
  7. Un spațiu al justiției și al drepturilor fundamentale bazat pe încredere reciprocă;
  8. O nouă politică privind migrația;
  9. Un actor mai puternic pe plan mondial;
  10. O uniune a schimbărilor democratice.

Cine ce face? Distribuția responsabilităților în UE și statele membre

 

   Uniunea Europeană este responsabilă pentru:

- uniune vamală;

- reglementarea concurenței pe piața unică;

- politica monetară a statelor din zona euro;

- conservarea resurselor biologice marine în cadrul politicii comune privind pescuitul;

- politica comercială comună;

- încheierea acordurilor internaționale, atunci când acest lucru este prevăzut de legislația UE.

Uniunea Europeană și statele sale membre își împart responsabilitatea pentru:

- piața unică;

- aspectele de politică socială prevăzute de Tratatul de la Lisabona;

- coeziunea economică și socială;

- agricultură și pescuit, cu excepția conservărilor resurselor biologice marine;

- mediul înconjurător;

- protecția consumatorilor;

- transportul;

- rețele transeuropene.

Uniunea Europeană și statele sale membre își împart responsabilitatea pentru:

- energie;

- crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție;

- problemele de securitate comună în domeniul sănătății publice, astfel cum sunt definite în Tratatul de la Lisabona;

- domeniile cercetării și dezvoltării tehnologice și domeniul spațial;

- cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar.

   Domeniile care țin de competența statelor membre, în care Ue poate deține un rol de asistent sau coordonator:

- protecția și înbunătățirea sănătății umane;

- industrie;

- cultură;

- turism;

- educație, formare profesională, tineret și sport;

- protecție civilă;

- cooperare administrativă.

Sursa: 12 Lecții despre Europa, Comisia Europeană, Direcția Generală Comunicare, Informarea Cetățenilor, 1049, Bruxelles, Belgia. Manuscris finalizat în noiembrie 2016, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017