Să descoperim Europa

 

 Bine ai venit în Europa!

Provenim din țări diferite și vorbim limbi diferite, dar acest continent este casa în care trăim cu toții.

Vino cu noi și hai să descoperim Europa împreună! Va fi o călătorie plină de aventuri în timp și în spațiu și vei descoperi o mulțime de lucruri interesante.

Pe măsură ce avansăm, vei putea să îți testezi cunoștințele pentru a verifica cât de mult ai învățat. Vizitează site-ul europa.eu/kids-corner unde vei găsi jocul „Să descoperim Europa!” și multe alte chestionare și jocuri despre Europa.

La școală, descoperă în continuare! Roagă-ți profesorul să îți dea mai multe detalii în legătură cu fiecare dintre subiectele legate de Europa. Apoi, efectuează  cercetări mai aprofundate la biblioteca școlii sau pe internet. Ai putea chiar să scrii propria ta broșură în legătură cu ceea ce ai descoperit. Un continent de descoperit.

Un continent de descoperit

Europa este unul dintre cele șapte continente ale lumii. Celelalte sunt Africa, America de Nord, Antarctida, Asia și Australia/ Oceania.

Europa se întinde din Arctica la Nord până la Marea Mediterană Ia Sud, și de la Oceanul Atlantic la vest până la Munții Ural (în Rusia) la est. Ea are multe fluvii, lacuri și lanțuri muntoase. Harta de la pagina 4 iți dezvăluie numełe  câtorva dintre cele mai mari.

Cel mai înalt munte din Europa este Muntele Elbrus; acesta se află in Caucaz, la frontiera dintre Rusia și Georgia. Vârful său cel mai înalt se ridică la 5642 de metri deasupra nivelului mării.

Muntele Elbrus

Cel mai înalt munte din Europa de Vest este Mont Blanc; acesta se află in Alpi, la frontiera dintre Franța și Italia. Vârful său cel mai înalt se ridică La  4800 de metri deasupra nivelului mării.

De asemenea, în Alpi se află Lacul Geneva - cel mai mare lac cu apă dulce din Europa de Vest. Acesta se întinde între Franța și Elveția, are o adâncime de 310 metri și conține aproape 89 de trilioane de litri de apă.

Lacul Geneva, are malurile nordice, vestice și estice în Elveția și malurile sudice în Franța

Lacul Geneva, În Munții Alpi

Cel mai mare lac din Europa Centrală este Lacul Balaton din Ungaria.  Acesta are o lungime de 77 de kilometri (km) și acoperă o suprafață de aproximativ 600 de kilometri pătrați (km2). Europa de Nord posedă lacuri chiar și mai mari, cum ar fi Lacul Saimaa din Finlanda (1147 km2)

Lacul Saimaa, în Finlanda

și Lacul Vânern din Suedia (peste 5 500 km2). Cel mai mare lac din întreaga Europă este Lacul Ladoga. Acesta se găsește în nord-vestul Rusiei și se află pe locul al paisprezecelea printre cele mai mari lacuri din lume. Suprafața sa acoperă un teritoriu de 17700 km2.

Unul dintre cele mai lungi fluvii ale Europei este Dunărea. Acesta izvorăște in regiunea  Pădurea Neagră din Germania și curge înspre Est prin Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, Moldova și Ucraina până în România, unde formează o deltă pe coasta Mării Negre. În total, el parcurge o distanță de aproximativ 2 850 km.

Delta Dunării, în România

Alte fluvii mari sunt Rinul (aproximativ 1320 km lungime), Elba (aproximativ 1170 km), precum și Loire și Vistula (ambele de peste 1 000 km).

Castele de pe Valea Loirei

Fluviile mari sunt foarte folositoare pentru  transportul de mărfuri. Tot felul de mărfuri sunt încărcate în șlepuri care le transportă  în susul și în josul fluviilor, între porturile maritime ale Europei și orașe situate foarte departe de mare.

Un șlep de mărfuri urcă pe Rin.

Cum ne deplasăm în Europa

 

Știai că Europa este continentul în care s-au inventat căile ferate? În Anglia, George Stephenson a introdus primul tren de pasageri în anul 1825. Cea mai cunoscută locomotivă a sa se numea „The Rocket” (Racheta) și atingea viteze mai mari de 40 de kilometri pe oră (km/h) ceea ce era într-adevăr foarte rapid pentru vremea aceea.

Astăzi, Europa are trenuri electrice de mare viteză care sunt foarte diferite de acele prime locomotive cu aburi. Ele sunt foarte confortabile și pot călători cu viteze de până la 330 km/h pe șine speciale. Se construiesc în permanență tot mai multe căi ferate, pentru a permite oamenilor să călătorească rapid între marile orașe ale Europei.

Câteodată, drumurile și căile ferate trebuie să traverseze lanțuri muntoase, fluvii mari sau chiar marea. Prin urmare, inginerii au construit poduri și tuneluri foarte lungi. Cel mai lung tunel rutier din Europa este tunelul Lardal din Norvegia, între Bergen și Oslo. Acesta are o lungime de peste 24 km și a fost inaugurat în anul 2000. Cel mai înalt pod din lume (având o înălțime de 343 de metri) este viaductul Milau din Franța, care a fost inaugurat în 2004. Două dintre cele mai lungi poduri din Europa sunt podul rutier și feroviar Oresund (16 km lungime) între Danemarca și Suedia și podul rutier Vasco da Gama (cu o lungime de peste 17 km) care traversează fluviul Tagus din Portugalia. Podul Vasco da Gama poartă numele unui celebru explorator, despre care poți să afli mai multe în capitolul „O călătorie în timp”. Oamenii călătoresc, de asemenea, în Europa cu avionul, deoarece acesta este un mijloc de transport foarte rapid. Unele dintre cele mai bune avioane sunt construite în Europa de exemplu, „Airbus”. Părți diferite dintr-un Airbus sunt construite în diferite țări europene, iar apoi o echipă de ingineri asamblează avionul.Cel mai rapid avion de pasageri din istorie, numit „Concorde", a fost proiectat de o echipă de ingineri francezi și britanici. Concorde putea să zboare cu o viteză de 2 160 km/h — de două ori viteza sunetului --- și putea traversa Atlanticul în mai puțin de 3 ore! (Majoritatea avioanelor efectuează acest zbor în aproximativ 8 ore.) Concorde a zburat pentru ultima oară în 2003. Mai rapide decât orice avion sunt rachetele spațiale, cum ar fi Ariane — un proiect comun între mai multe țări europene. Oamenii nu călătoresc cu racheta Ariane: ea este utilizată pentru a lansa sateliți care sunt necesari pentru rețele TV și de telefonie mobilă, pentru cercetare științifică și așa mai departe. Mulți dintre sateliții mondiali sunt, în prezent, lansați cu ajutorul rachetelor europene. Succesul avioanelor  Concorde și Airbus și al rachetei Ariane demonstrează ceea ce poate fi realizat atunci când țările europene colaborează.

Limbile vorbite în Europa

În Europa,oamenii vorbesc multe limbi diferite. Majoritatea acestor limbi fac parte din cele trei mari grupuri sau „familii”: germanice, slave și romanice. În fiecare grup, limbile au caracteristici asemănătoare, deoarece au aceleași origini. De exemplu, limbile romanice derivă din latină-limba vorbită de romani.

Germanice:

daneză

engleză

germană

Romanice:

franceză

italiană

portugheză

română

spaniolă

Slave:

bulgară

cehă

croată

polonă

slovacă

slovenă

Clima și natura

Majoritatea țărilor din Europa au o climă „temperată” — nici prea caldă și nici prea rece. Cele mai reci locuri se află în nordul îndepărtat și în munții înalți. Cele mai calde locuri se află în sudul îndepărtat și în sud-estul continentului.Vremea este mai caldă și mai uscată pe timpul verii (cam din iunie până în septembrie) și mai rece pe timpul iernii (din decembrie până în martie). În 2010 și în 2015, Europa a cunoscut  veri care au bătut recordul în ceea ce privește temperaturile ridicate. Oare acest lucru reprezintă un semn al schimbărilor climatice? Schimbările climatice reprezintă o problemă mondială care nu poate fi rezolvată decât dacă toate țările colaborează.

Rigorile iernii

Animalele sălbatice din regiunile reci au, de obicei, blănuri groase sau pene care le țin cald, iar culoarea acestora poate fi albă pentru a le permite să se camufleze în zăpadă. Anumite animale își petrec iarna dormind, pentru a economisi energie. Acest fenomen se numește „hibernare”.

Multe specii de păsări se hrănesc cu insecte, cu mici viețuitoare acvatice sau cu alte alimente pe care nu le pot găsi cu ușurință în timpul lunilor reci de iarnă. Prin urmare, acestea zboară  toamna spre sud și nu se intorc până primăvara. Unele dintre ele călătoresc mii de kilometri, traversând  Marea Mediterană și deșertul Sahara pentru a petrece iarna în Africa. Această călătorie sezonieră se numește – „migrație”.

Bucuriile primăverii și verii

Când vine primăvara în Europa (din luna martie până în luna mai), vremea se încălzește. Zăpada și gheața se topesc. Alevinii (puii de pești) și larvele de insecte mișună în pârâuri și heleșteie. Păsările migratoare se întorc pentru a-și construi cuiburile și a-și crește puii. Florile înfloresc și albinele transportă polenul de la o plantă la alta.Copacilor le cresc frunze noi care captează lumina soarelui și folosesc energia acestuia pentru a face copacii să crească. în regiunile muntoase, fermierii  își duc vacile pe pășunile înalte unde, acum, este iarbă verde din belșug. Animalele cu sânge rece cum ar fi reptilele au, de asemenea, nevoie de soare pentru a prinde puteri. Pe timpul verii, în special în Europa de Sud, poți întâlni adesea șopârle care lenevesc la soare și poți auzi țârâitul lăcustelor verzi și al greierilor.

Toamna: un anotimp al schimbărilor

La sfârșitul verii și toamna, zilele se scurtează și nopțile devin mai reci. Multe fructe delicioase se coc în timpul acestei perioade a anului și fermierii sunt ocupați cu recoltatul acestora. Și nucile se coc toamna; veverițele adună și depozitează foarte multe dintre acestea pentru perioada iernii.Mulți copaci își scutură frunzele toamna pentru că nu mai există destul soare pentru ca frunzele să fie folositoare. Culoarea frunzelor se schimbă treptat de la verde la nuanțe de galben, roșu,auriu și cafeniu. Apoi, acestea cad și acoperă pământul cu culori. Frunzele căzute se descompun, fertilizează solul și hrănesc generațiile viitoare de plante. Acest ciclu anual al anotimpurilor și schimbărilor de pe care acesta le aduce conferă regiunilor europene frumusețe și multă varietate.

Agricultura

    În munții înalți și în nordul îndepărtat al Europei, agricultura este imposibilă, deoarece este prea frig pentru ca culturile să crească. Însă copacii veșnic  verzi, cum sunt pinii și brazii, pot supraviețui pe perioada iernilor reci. Acesta este motivul pentru care cele mai reci locuri din Europa sunt acoperite cu păduri veșnic verzi. Oamenii pot utiliza lemnul provenit din aceste păduri pentru confecționarea multor lucruri de la case și mobilă până la ambalaje de hârtie și carton. Mai la sud, o mare parte din teren este bună pentru agricultură o mare varietate de culturi, inclusive grâu, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi și tot felul de fructe.

În locurile unde soarele este mereu prezent și unde înghețul nu se produce aproape  niciodată (aproape de Marea  Mediterană, de exemplu), fermieri cultivă  fructe cum sunt portocalele și lămâile, strugurii și măslinele. Măslinele conțin ulei care poate fi extras din fruct și folosit la prepararea hranei. Strugurii sunt storși pentru a se obține sucul care poate fi transformat în vin. Europa este celebră pentru vinurile sale foarte bune, care sunt vândute în întreaga lume. Fermierii mediteraneeni cultivă, de asemenea, multe alte fructe și legume. Roșiile, de exemplu, se coc  foarte bine sub soarele din sud. Însă  legumele au nevoie de cantități mari de apă, astfel încât fermierii din regiunile calde și uscate vor trebui, adesea, să își irige recoltele. Aceasta înseamnă că apa necesară culturilor provine din râuri sau este pompată din sol.Iarba crește cu ușurință acolo unde este suficientă ploaie, chiar dacă solul este puțin adânc sau nu este foarte fertil. Mulți fermieri europeni cresc animale care se hrănesc cu iarbă precum  vaci, oi sau capre. Acestea produc lapte, carne, dar și alte produse utile, cum sunt lâna și pielea.De asemenea, mulți fermieri cresc pui și porci. Aceste animale pot fi crescute aproape oriunde, deoarece pot fi ținute în spații  închise și pot fi hrănite cu furaje special preparate. Găinile produc nu numai carne, ci și ouă, unele ferme producând mii de ouă în fiecare zi.În Europa, fermele sunt de mărimi care variază de la foarte mari la foarte mici. Unele ferme dispun de terenuri întinse - ceea ce ușurează recoltatul prin folosirea de utilaje mari. Altele, de exemplu cele aflate în regiuni de deal, pot avea câmpuri mai restrânse. Câmpurile sunt adesea separate prin pereți sau garduri vii care împiedică vântul sau ploaia să deplaseze solurile și care pot, de asemenea, să fie utilizate ca un mijloc de protecție a faunei sălbatice. Mulți orășeni preferă să  își petreacă sfârșiturile de săptămână și vacanțele la țară, bucurându-se de peisaj, de pace, de liniște și de aerul proaspăt. Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a îngriji regiunile rurale și a le păstra.

Marea

Europa are mii și mii de kilometri de litoral, pe care natura l-a sculptat în diverse feluri. Există coaste înalte și stâncoase, dar și plaje de nisip sau de prundiș multicolor format de mare de-a lungul secolelor datorită acțiunii valurilor care se lovesc de stânci. În Norvegia, ghețarii au transformat coasta în văi cu versanți abrupți care se numesc fiorduri. În alte tări, vântul și marea acumulează nisipul și formează dune. Cea mai  înaltă dună din Europa este Dune du Pilat, aproape de Arcachon, în Franța. Aceasta atinge o înălțime de 107 metri. Multe specii de pești și de alte animale trăiesc în mare de-a lungul coastelor Europei. Acestea furnizează hrană păsărilor și mamiferelor marine, cum sunt focile. În locurile unde fluviile se varsă în mare, stoluri de păsări de baltă sosesc, în timpul refluxului, pentru a se hrăni cu vietăți care trăiesc în mâl.

Marea a modelat aceste faleze de cretă

 

Un ghețar a săpat acest fiord

Duna de nisip Pyla, cea mai înaltă din Europa

Oamenii și marea

Marea este, de asemenea, importantă pentru oameni. Marea Mediterană a fost atât de importantă pentru romani încât au numit-o „Mare Nostrum”: „Marea Noastră”. De-a lungul secolelor, europenii au navigat pe oceanele lumii, au descoperit celelalte continente, le-au explorat, au făcut comerț cu locuitorii acestora și s-au instalat în acele locuri. În capitolul „O călătorie în timp” poți afla mai multe despre aceste mari călătorii de explorare. Cargoboturile din întreaga lume aduc tot felul de mărfuri (adesea ambalate în containere) în porturile cele mai importante din Europa. Aici, ele sunt descărcate pentru a fi reîncărcate în trenuri, camioane și șlepuri. Apoi, vapoarele sunt încărcate cu mărfurile produse pe plan local și care urmează să fie vândute pe alte continente.

Scufundări în Marea Mediterană

Pescuitul

Pescuitul a fost întotdeauna important pentru europeni. Orașe întregi s-au dezvoltat în jurul porturilor de pescuit și mii de oameni  își câștigă existența pescuind și vânzând pește sau prestând servicii pentru pescari familiile acestora.

Vapoarele de pescuit moderne, cum ar fi traulerele, pot pescui cantități uriașe de  pește. Pentru a se asigura că un număr suficient de pești rămân în apăi țările europene au căzut de acord asupra unor norme care limitează cantitatea de pește care poate fi pescuită și impun  utilizarea năvoadelor care permit peștilor tineri să scape din plasă.

Piscicultura constituie o altă modalitate de a garanta disponibilitatea peștilor în cantități suficiente.Pe coastele Europei de Nord, somonii sunt crescuți în cuști foarte mari scufundate în apă. Moluște cum sunt midiile, stridiile sau alte scoici comestibile pot fi crescute în același mod.

Traulere și bărci în insula Skye, Scoția

Protejarea litoralurilor europene

Litoralurile Europei și marea sunt importante pentru fauna și flora sălbatică și pentru oameni. Prin urmare, trebuie să avem grijă de ele. Trebuie să luptăm împotriva poluării acestora cu deșeuri provenind din fabrici și din orașe. Uneori, petrolierele au accidente și deversează cantități uriașe de petrol în mare. Aceste accidente murdăresc plajele și ucid mii de păsări marine. Țările europene colaborează pentru a încerca să împiedice repetarea acestor accidente și pentru a păstra frumusețea litoralului nostru, astfel încât și generațiile viitoare să poată profita din plin.

O călătorie în timp

De-a lungul miilor de ani, Europa s-a schimbat enorm.

Este o poveste fascinantă! Însă este o poveste lungă, așa că iată doar câteva perioade mai importante:

Epoca de piatră

Primii europeni  erau vânători și culegători. Pe pereții  anumitor peșteri, aceștia au creat minunate picturi reprezentând scene de vânătoare. În cele din urmă, ei au învățat să practice agricultura și au început să crească animale, să cultive pământul și să trăiască în sate. Ei și-au confecționat arme și unelte din piatră - de exemplu prin ascuțirea bucăților de silex (cremene).

Unealtă din silex, datând din urmă cu 1,4 milioane de ani, descoperită la Atapuerca, în nordul Spaniei

Picturi rupestre preistorice în Lascaux, Franța

Epoca bronzului si epoca fierului-învățarea utilizării metalelor

Cu mai multe mii de ani  înaintea erei noastre (î.Hr. - înaintea nașterii lui Hristos), oamenii au descoperit că pot obține diverse metale prin încălzirea a diferite feluri de roci la un foc foarte intens. Bronzul - un amestec de cupru și cositor - era suficient de dur pentru a fi folosit la fabricarea de unelte și de arme. Aurul și argintul erau moi, dar foarte frumoase, și puteau fi folosite pentru confecționarea unor obiecte decorative. Mai târziu a fost descoperit un metal și mai dur: fierul. Cel mai bun tip de metal era oțelul, care era dur și nu se spărgea cu ușurință, prin urmare putea fi folosit la fabricarea de săbii bune. Însă era foarte greu să se obțină oțel, astfel încât săbiile bune erau rare și valoroase!

Grecia antică

(aproximativ între 2000 și 200 î.Hr.)

În Grecia, acum aproximativ  4000 de ani, oamenii au început să construiască orașe. La început, aceste orașe erau conduse de regi. Mai târziu, în jurul anului 500 î.Hr., orașul Atena a introdus „democrația”- ceea ce înseamnă „conducerea de către popor”. (În loc să aibă rege, bărbații din Atena luau deciziile în urma unui vot.) Democrația reprezintă o invenție europeană importantă care s-a răspândit peste tot în lume.

Acropola din Atena

Cetățenii Greciei antice ne-au lăsat și alte lucruri, printre care:

> povești minunate despre zei și eroi, războaie și aventuri;

> temple elegante, statui de marmură și minunate obiecte din ceramică;

 > Jocurile Olimpice;

> teatre bine construite și mari scriitori ale căror piese sunt încă jucate astăzi;

> profesori precum Socrate și Platon, care i-au învățat pe oameni gândirea logică;

> matematicieni precum Euclid și Pitagora, care au elaborat modelele și regulile matematice;

> savanți precum Aristotel (care a studiat plantele și animalele) și Eratostene (care a demonstrat că Pământul este o sferă și a reușit să îi estimeze mărimea).

 

Imperiul Roman

(aproximativ între 500 î.Hr. și 500 d.Hr -- d.Hr. înseamnă după nașterea lui Hristos)

La origine, Roma era doar un sat din Italia. Însă romanii erau foarte bine organizați, armata acestora era foarte bună în luptă și au cucerit treptat toate ținuturile din jurul Mediteranei.

Până la urmă, Imperiul Roman se întindea din nordul Angliei până la deșertul Sahara și de la Oceanul Atlantic  până în Asia.

Romanii ne-au lăsat, printre altele:

> drumuri  bune, drepte, care legau între ele toate părțile imperiului;

> case frumoase care posedă curți interioare, încălzire centrală și soluri pardosite cu mozaic;

> poduri solide și apeducte (pentru transportul apei pe distanțe lungi);

> bolți în semicerc — care au conferit clădirilor soliditate si durabilitate;

> noi materiale de constructie, cum ar fi cimentul și betonul;

> mari scriitori, precum Cicero și Virgiliu;

> sistemul juridic roman, pe care multe țări europene îl folosesc încă și astăzi.

Un apeduct roman care există și astăzi: Pont du Gard, în Franța

Evul Mediu

(aproximativ între 500 și 1500 d.Hr.)

După căderea Imperiului Roman, diferite popoare au cucerit diverse părți din Europa. De exemplu...

Celții

 

Înainte de epoca romană, popoarele celtice trăiau în numeroase regiuni din Europa. În zilele noastre, urmașii acestora trăiesc în principal în Bretania (Franța), Cornwall (Anglia), Galiția (Spania), Irlanda, Scoția și Țara Galilor.

În aceste părți din Europa, limbile și cultura celtice sunt foarte prezente.

Popoarele germanice

Nu toate aceste popoare s-au stabilit în Germania:

> anglii și saxonii s-au instalat în Anglia și au stăpânit-o până în anul 1066;

> francii au cucerit o mare parte din Europa, inclusiv Franța, aproximativ între 500 și 800 d.c. Regele cel mai renumit al acestora a fost Carol cel Mare;

> goții (vizigoții și ostrogoții) au creat regate în Spania si Italia;

> vikingii au trăit în Scandinavia. În anii  800 și 900 d.c. ei au navigat către alte țări, și-au însușit comori, au făcut comert și s-au stabilit în acele locuri unde pământul era bun pentru agricultură.

Normanzii

Sau „oamenii din Nord” erau vikingi care s-au stabilit în Franța (în regiunea numită astăzi Normandia) și au cucerit Anglia în anul 1066. O celebră tapiserie normandă prezintă scene ale acestei cuceriri. Aceasta este păstrată într-un muzeu din orașul francez Bayeux.

Slavii s-au stabilit în numeroase regiuni din Europa de Est au devenit strămoșii popoarelor care vorbesc astăzi limbi slave: bielorușii, bulgarii, cehii, croații, polonezii, rușii, sârbii, slovacii, slovenii și ucrainenii.

După ce maghiarii s-au stabilit în bazinul Carpaților în secolele al IX-lea  și al X-Iea, aceștia au fondat Regatul Ungariei  în anul 1000.Urmașii acestora trăiesc astăzi în Ungaria și în alte țări vecine.

În timpul Evului Mediu, regii și nobilii din Europa aveau adesea conflicte și declanșau numeroase războaie. (Era epoca în care cavalerii în armură se luptau călare.) Pentru a se apăra împotriva atacurilor, regii și nobilii trăiau adesea în castele solide, cu pereți  groși din piatră. Unele castele erau atât de solide încât au rămas în picioare până astăzi.

În Evul Mediu, creștinismul a devenit principala religie în Europa și s-au ridicat biserici aproape peste tot. Unele dintre acestea sunt foarte impresionante — în special marile catedrale, cu turnurile lor înalte si cu vitraliile lor multicolore.

Călugării se ocupau cu agricultura și au contribuit la dezvoltarea acesteia în întreaga Europă. De asemenea, ei au creat școli și au scris cărți. Mănăstirile acestora aveau adesea biblioteci în care erau păstrate cărți importante din timpuri străvechi.

În sudul  Spaniei, acolo unde islamul era principala religie, conducătorii au construit frumoase moschei și minarete. Cele mai renumite dintre acestea, care există si în zilele noastre, sunt moscheea din Cordoba și minaretul Giralda din Sevilia.

Vedere a uriașei moschei medieval din Cordoba, Spania

Renașterea

(aproximativ între 1300 și 1600 d.Hr.)

În Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu știau să citească sau să scrie și erau la curent numai cu ceea ce aflau la biserică. Mănăstirile și universitățile erau singurele care posedau copii ale cărților scrise de grecii și romanii din antichitate. Însă, în anii 1300 și 1400, studenții au început să redescopere cărțile antice. Aceștia au fost uimiți de ideile mărețe și de știința găsite în acele cărți și ceea ce au descoperit a început să se răspândească.

Oamenii bogați și educați, de exemplu la Florența (în Italia), s-au arătat foarte interesați. Aceștia puteau să  își permită să cumpere cărți - în special după inventarea tiparului în Europa (1445) - și s-au îndrăgostit pur și simplu de Grecia  antică și de Roma antică. Ei și-au construit case după modelul palatelor romane și  au plătit artiști și sculptori talentați să le decoreze casele cu scene din poveștile grecești și romane, precum și cu statui de zei, eroi și împărați.

Era ca și cum o lume pierdută, plină de frumusețe și de înțelepciune, renăștea. Acesta este motivul pentru care această perioadă a fost numită „Renaștere”. Renașterea  a oferit lumii:

mari pictori și sculptori, precum Michelangelo și Botticelli;

Statuia lui David, de Michelangelo

Una dintre marile picture ale perioadei Renașterii, Venus de Botticelli

arhitecți talentați, precum Brunelleschi;

 uimitorul inventator și artist Leonardo da Vinci;

mari gânditori, precum Thomas Morus, Erasmus și Montaigne;

savanți precum Copernic și Galileo (care au descoperit că Pământul și alte planete se învârt în jurul Soarelui);

clădiri frumoase, precum castelele de pe valea Loirei; un nou interes pentru creațiile și realizările umanității.

Revoluția industrială

(aproximativ între 1750 și 1880 d.Hr.)

O nouă revoluție a început în Europa acum aproximativ 250 de ani —în „lumea industriei", Totul a început cu o criză a energiei. Timp de mii de ani, oamenii au ars lemn și mangal. Însă acum, anumite regiuni din Europa au început să rămână fără păduri! Ce altceva ar putea oare să folosească drept combustibil?

Răspunsul era cărbunele. Acesta era o resursă naturală în Europa și minerii au început să sape pentru a-l extrage din sol. Cărbunele era utilizat pentru a face să funcționeze mașinile cu abur care tocmai fuseseră inventate. De asemenea, putea fi încălzit și transformat în „cocs”, care este un combustibil mult mai curat ideal pentru fabricarea fierului și a oțelului.

În urmă cu aproximativ  150 de ani, un englez pe nume Henry Bessemer a inventat „furnalul” care putea produce mari cantități de oțel, în condiții foarte ieftine. în curând, Europa a început să producă cantități uriașe de oțel și acest lucru a schimbat lumea! Oțelul ieftin a făcut posibilă construcția de zgârie-nori, poduri uriașe, pacheboturi, automobile, frigidere... Și de arme puternice și de bombe.

Henry Bessemer, inventatorul siderurgiei moderne

Mari descoperiri și noi idei

(aproximativ între 1500 și 1900 d.Hr.)

În perioada Renașterii, comerțul cu țările îndepărtate devenise foarte important pentru comercianții europeni. De exemplu, aceștia vindeau bunuri în India și aduceau cu ei la întoarcere mirodenii scumpe și pietre prețioase. Călătoriile pe cale terestră erau dificile și durau mult timp; prin urmare, comercianții doreau să ajungă în India călătorind pe mare. Problema era că Africa bloca trecerea — și Africa este un continent foarte mare!

Cu toate acestea, dacă Pământul era cu adevărat rotund (astfel cum  începeau oamenii să creadă), vapoarele europene trebuiau să poată să ajungă în India navigând spre vest. Astfel, în 1492, Cristofor Columb și navigatorii săi au plecat din Spania și au traversat Oceanul Atlantic. însă, în loc să ajungă în India, aceștia au descoperit Bahamas (insule în Marea Caraibilor, aproape de coasta Americii).

Cristofor Columb, portret port-mortem de Sebastiano del Piombo, 1519

Alți exploratori i-au urmat foarte repede. În 1497-1498, Vasco da Gama, un ofițer de marină portughez - a fost primul european care a ajuns în India navigând în jurul Africii. În 1519, un alt explorator portughez Fernando Magellan, care era în serviciul regelui Spaniei a condus prima maritimă în jurul lumii!

Vasco da Gama, primul om care a navigat din Europa în India

La puțin timp după aceasta, europenii au început să exploreze insulele Caraibe și America (pe care au numit-o „Lumea Nouă”) și au fondat colonii în acele locuri. Cu alte cuvinte, aceștia au cucerit teritoriile și pretindeau că, de acum înainte, acestea aparțineau țării lor de origine. Ei au adus cu ei obiceiuri și limbi --- astfel, engleza și franceza au devenit principalele limbi vorbite în America de Nord, iar spaniola și portugheza  au devenit principalele limbi vorbite în America Centrală și de Sud.

De-a lungul timpului, europenii au navigat din ce în ce mai departe — spre China, Japonia, Asia de Sud-Est, Australia și Oceania. Navigatorii care s-au întors din acele ținuturi îndepărtate au povestit că au văzut creaturi stranii, foarte diferite de cele din Europa. Acest lucru a determinat savanții să exploreze acele locuri și să aducă la întoarcere animale și plante pentru muzeele europene. În anii 1800, exploratorii europeni  s-au aventurat în inima Africii și, până în 1910, națiunile europene colonizaseră cea mai mare parte a continentului African.

Între timp, în Europa, savanții descopereau din ce în ce mai multe lucruri referitoare la modul în care funcționează universul. Geologii, de exemplu, prin studiul rocilor și al fosilelor, au început să se întrebe

cum s-a format Pământul și ce vârstă avea în realitate. Doi mari savanți, Jean-Baptiste Lamarck (în Franța) și Charles Darwin (în Anglia), au concluzionat în cele din urmă că animalele și plantele „evoluaseră” — schimbându-se dintr-o specie în alta, timp de milioane și milioane de ani.

În anii 1700, oamenii  își puneau, de asemenea, alte întrebări importante, de exemplu referitoare la modul în care țările ar trebui conduse și la ce drepturi și libertăți ar trebui să aibă oamenii. Scriitorul Jean-Jacques Rousseau a declarat că toate ființele umane ar trebui să fie egale. Un alt scriitor, Voltaire, a afirmat că lumea ar fi mai bună dacă rațiunea și știința ar înlocui ignoranța și superstițiile.

Această epocă a noilor idei, numită „Iluminism", a dus la mari schimbări în anumite țări. Un exemplu este  Revoluția Franceză din 1789, când poporul a decis câ nu mai dorea sâ fie condus de regi și regine. Unul dintre sloganurile revoluționare a fost -Libertate, Egalitate, Fraternitate” care, în cele din urmă, a devenit deviza națională franceză.

Voltaire, unul dintre marii scriitori ai epocii Iluminismului

Lumea modern

(aproximativ începând cu 1880 și până în prezent)

Alte invenții europene realizate în secolul al XIX-lea și al XX-lea au contribuit la crearea lumii așa cum o cunoaștem azi.

De exemplu:

1886 Motorul pe benzină

1901 Primele mesaje radio

1909 Bachelita, primul material plastic

1912 Iluminatul cu neon

Anii 20 Televiziunea si autostrăzile

1935 Radarul și pixul

1937 Cafeaua instant

1939 Primul avion cu reacție

Anii 40 Primul computer

Anii 80 Internetul

în zilele noastre, aproximativ un sfert din persoanele care lucreaza în Europa produc lucruri de care este nevoie în lumea modernă: alimente și băuturi; telefoane mobile și computere; mașini de spălat și televizoare; îmbrăcăminte și mobilă; automobile, camioane și încă multe alte lucruri.

În jur de 7 lucrători europeni din 10 lucrează în sectorul servicii. Cu alte cuvinte, aceștia lucrează în magazine și oficii poștale, bănci și companii de asigurări, hoteluri și restaurant, spitale și școli etc.- fie vânzând produse, fie furnizând servicii de care oameni au nevoie.

Învățăminte trase din istorie

Din nefericire, istoria Europei nu reprezintă numai o înșiruire de evenimente cu care ne putem mândri. Există, de asemenea, multe lucruri de care ar trebui să ne fie rușine. De-a lungul secolelor, națiunile europene s-au luptat între ele în războaie înfricoșătoare. Motivele acestor războaie erau, în general, dorința de putere, de dominație sau religia.

Coloniștii europeni au ucis milioane de băștinași de pe alte continente - fie prin lupte sau tratamente inumane, fie neintenționat, prin răspândirea de boli europene printre aceștia. De asemenea, europenii au răpit milioane de africani pentru a-i pune să lucreze ca sclavi.

În urma tuturor acestor fărădelegi trebuiau trase învățăminte. Comerțul european cu sclavi a fost abolit în anii 1800. Coloniile și-au câștigat libertatea în anii 1900. Și pacea s-a instalat în sfârșit în Europa.

Pentru a afla cum s-a întâmplat acest lucru, citește „Reîntregirea familiei” în capitolul intitulat „Povestea Uniunii Europene”.

Război...

Din păcate, au existat multe certuri în familia europeană. Deseori, motivele țineau de cine trebuia să conducă o țară, sau ce țară deținea anumite terenuri. Câteodată, un suveran dorea să câștige mai multă putere cucerindu-și vecinii, ori să dovedească faptul poporul său era mai puternic și mai bun decât aIte popoare.

Într-un fel sau altul, timp de sute de ani, au existat războaie teribile în Europa. În secolul al XX-Iea, pe acest continent au început două mari războaie care s-au extins și au implicat toate țările din lume. De aceea sunt denumite Războaie Mondiale. Ele au provocat moartea a milioane de oameni, lăsând Europa în sărăcie și ruină.

S-ar putea face ceva pentru a împiedica aceste lucruri să se mai întâmple? Ar putea vreodată europenii să învețe să se așeze la aceeași masă și să discute problemele în loc să se lupte? Răspunsul este „Da”.

Aceasta este povestea următorului nostru capitol:  Povestea Uniunii Europene.

...și  Pace

Noi,europenii, venim din numeroase țări diferite,cu limbi, tradiții, obiceiuri și credințe diferite. Cu toate acestea, aparținem aceleeași mari familii, din diverse motive.

Iată câteva dintre acestea:

>Am locuit împreună pe acest continent timp de mii de ani.

>Limbile noastre sunt adeseori  înrudite.

>Multe personae dintr-o țară sunt descendente ale unor personaje din alte țări.

>Tradițiile, obiceiurile și festivalurile noastre au adesea aceleași origini.

>Împărtășim și apreciem frumusețile muzicii și artei, precum și numeroasele piese de teatru și povești pe care artiști din Europa ni le-au dat de-a lungul secolelor.

>Aproape toți europenii cred în echitate, buna vecinătate, libertatea de a avea propriile opinii, respectul reciproc și grija față de persoanele nevoiașe.

>Putem, astfel, să apreciem nu numai ce este diferit și special în propria noastră țară și regiune, dar și să ne bucurăm de ceea ce aveam în comun ca europeni.

Sursa: Să descoperim Europa!,  Comisia Europeană, Direcția Generală Comunicare, Informarea Cetățenilor, 1049, Bruxelles, Belgia. Manuscris actualizat în iunie 2016. Luxemburg, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2016